Biblioteca oraseneasca Sannicolau Mare

2009-04-08T01:25:00.000-07:00

Biblioteca Oarasenesca Sannicoalu Mare a luat fiinta in anul 1951. Sediul actual al acestei institutii este pe strada Miron Costin nr.8 si are o suprafata de 342 mp .Localul dispune de o sala de acces liber la raft,o sala de lectura,birou de prelucrare a cartilor,depozit,iar la subsolul cladirii este un beci,unde sunt depozitate cartile, care din lipsa de spatiu nu se regasesc in sala de acces.In momentul de fata avem un numar de 50685 volume de carte ,din toate

domeniile si anume :ideologie si politica 8506 volume,stiinte naturale 1990 volume,tehnica 1799 volume,agricultura 857 volume,beletristica 28273 volume,literatura pentru copii 2445 volume si alte materii 6815 volume.Din totalul cartilor 43122 volume sunt in limba romana, 2853 volume in limba germana,3908 volume in limba maghiara,636 volume in limba sarba si 166 volume in alte limbi.

Anual la Biblioteca oraseneasca sunt inscrisi in medie aproximariv 2000 de utilizatori.Acestia

provin din toate categoriile sociale si sunt de la copiii de gradinita ,pana la pensionarii de 70 80 de ani.La fel ca toate bibliotecile din tara ,si noi am reusit sa convingem ca nu putem sa ne ducem la bun sfarsit menirea fata de comunitate,farasprijinul comunitatii.

Biblioteca oraseneasca Sannicolau Mare,este o institutie fara personalitate juridica ,astfel incat din punct de vedere profesional,suntem subordonate Bibliotecii Judetene Timis iar din punct de vedere financiar apartinem de Primaria orasului.

Ne bucuram foarte mult ca am gasit intelegetre la domnul primar Danut Groza,care a inteles ca solicitarile noastre sunt fondate si care alaturi de Consiliul local au sprijinit si finantat lucrarile de instalare a incalzirii localului,care intotdeauna pe perioada

iernii suferea din cauza lipsei de confort termic.

De asemenea suntem bucuroase ca domnul primar Danut Groza a inteles ca investind in biblioteca ,investesti pentru viitorul cultural al comunitatii.Spun aceasta ,deoarece in curand localul va fi zugravit si geamurile vechi vor fi inlocuite ,astfel incat aspectul localului va fi unul placut si inbietor pentru toti cei care ne vor calca pragul.Speram ca in curand institutia noastra sa dispuna de fonduri necesare achizitionarii de rafturi ergonomice si echipament ergonomic pentru sala de lectura,astfel incat ea sa devina un punct atractiv de petrecere a timpului liber si in acest sens ar fi ideal ,daca si d-voastra,utilizatoriiveti ati veni cu idei si sugestii constructive.

In prezent la biblioteca isi desfasoara activitatea doua bibliotecare Gugeanu

Cristina si Bulz Simona,iar programul de lucru cuutilizatorii este :

-luni vineri 8.00 16.00

-sambata 9.00 - 13.00.

Biblioteca dispune de doua calculatoare conectate la internet si o imprimanta.Avem abonamente la Monitorul oficial partea I-a si Monitorul oficial partea a III-a ,unde sunt publicate anunturi cu pierderi de acte si speram ca vom beneficia in curand de un xerox astfel incat sa putem oferi imediat informatiile necesare din aceste publicatii ,fara a mai fi nevoite

sa trimitem utilizatorii la birourile de copiat acte. De asemenea avem abonamente si la presa si anume: ziarul Adevarul, Renasterea Banateana ,Ziua si Evenimentul Zilei, care stau la dispozitia celor interesati. In fiecare luna Biblioteca oraseneasca in colaborare cu Gradinitele,Scolile generale ,Liceul teoretic si Grupul Scolar Agricol,organizeaza activitati culturale,marcand astfel cele mai importante evenimente .In acest sens,avem parteneriate cu institutiile mai sus mentionate si ne bucuram ca intotdeauna suntem

sprijinite pentru organizarea acestor activitati. Vreau sa subliniez faptul ca cititul pe suport

traditional,ramane de baza,mai ales in invatamantul primar si gimnazial ,pentru cei care vor sa invetetemeinic.Textul tiparit in carte are functia de a ordona mintea si de a contribui la

dezvoltarea intelectuala.Niciodata de-a lungul timpului cititul nua fost de moda veche si nici nu va deveni demodat.Asa cum o casa nu se poate construita fara o temelie,nici societatea actuala,oricat de tehnologizata ar fi,nu poate renunta la lectura scrisa.Aceasta va constitui temelia formarii personalitatii tanarului.Cartea bine aleasa si serios citita ,ramane o conditie esentiala in efortul de insusire a stiintei si culturii.

Este adevarat ca informatizarea este o deschiderenoua spre lume, dar nu trebuie sa uitam ca fascinanta si miraculoasa carte ,are un rol determinant in formarea si slefuirea personalitatii copilului ,mai ales in clasele primare.Copilaria este una dintre cele mai frumoase si speciale perioade din viata unui om,dar si cea mai importanta in formarea lui ca cititor.Este etapa in care elevii din clasele mici pot fi cuceriti de indeletnicirea nobila a cititului ,formandu-si cea mai placuta dependenta dependenta de carte si care va ramane una dintre cele mai profitabile de-a lungul vietii. Tocmai de aceea,atentia noastra s-a indreptat spre gradinite si spre elevii din clasele primare pe care i-am implicat in actiuni precum : recitaluri de

versuri si diverse concursuri si am ramas placut impresionate de zelul care ia animat in pregatirea acestor activitati, indrumati de educatoare si institutori.

Munca cu cartea este o munca foarte placuta ,dar care presupune o deosebita

daruire si mult devotament.Nu stiu cati dintre d-voastra banuiti cata munca trebuie sa

depuna un bibliotecar pana cand cartea dorita de d-voastra apare pe rafturile bibliotecii,si de

asemenea nu de putine ori bibliotecarul trebuie sa citeasca ,poate si jumatate din continutul acesteia pentru a o putea corect clasifica la domeniul respectiv.

Spun aceasta deoarece in biblioteca noastra ,cartile sunt asezate in sistemul de acces liber la raft,unde se respecta o anumita regula de aranjare in cadrul unor noua grupe distincte si anume :

grupa 0 - generalitati·

grupa 1 - filozofie

grupa 2 - religie

grupa 3 - stiinte sociale

grupa 4 - libera

grupa 5 - stiinte naturale .matematica

grupa 6 - stiinte aplicate.medicina.tehnica·

grupa 7 - arte.distractii.sport

grupa 8 - lingvistica.literatura

grupa 9 - geografie.biografie.istorie

La randul lor aceste grupe se impart in alte zece diviziuni.Fiecarei carti noi intrate in biblioteca ,i se intocmesc doua fise pentru catalogul alfabetic si sistematic,bineinteles dupa ce acestea se inventariaza in registrul inventar.Pentru a ne usura munca si pentru a veni mai rapid in intampinarea utilizatorilor nostri,intentionam sa introducem fondul de carte existent pe calculator ,de aceea urmeaza sa achizitionam un program specific de biblioteca.

Zilnic biblioteca este vizitata de un numar de 40- 60 utilizatori atat din oras cat si din satele si comunele limitrofe.Mentionam ca pentru a deveni utilizator al bibliotecii ,solicitantii trebuie sa prezinte cartea de identitate ,iar minorii una din cartile de identitate, a unuia dintre parinti.

La inscriere utilizatorilor li se imprumuta doar 2 carti pe o fisa de lectura ,in interiorul carora

se ataseaza un permis de intrare ,unde este mentionata data imprumutului si termenul la care

trebuie restituita cartea,astfel incat dupa expirarea termenului(14 zile)acestia vor fi urmariti si somati prin carti postale sau telefonic pentru restituirea documentelor.Este necesar acest lucru deoarece,nu dispunem de suficiente unitati de biblioteca asa incat in permanenta urmarim circulatia cat mai eficienta a cartilor.

In anul 2008 am achizitionat un numar de 813 unitati de biblioteca din toate

domeniile ,tinand cont de doleantele utilizatorilor in valoare de 8225 RON.Acest lucru

a fost posibil datorita Primariei orasului care afinantat aceste achizitii.

Ne pare foarte rau ca nu dispunem de nici un document despre istoria si oamenii de cultura ai

localitatii noastre si de aceea ,am dori cei care detin astfel de documente sa le doneze institutiei noastre ,iar noi ii asiguram ca le vom pastra la loc de cinste pe rafturile bibliotecii,unde vor ramane urmasilor,urmasilor nostri.

De asemenea ne adresam tuturor cetatenilor din oras care editeaza carti sa urmeze exemplul d-lui Samoila Ioan,care a donat bibliotecii anul trecut volumul ,,DESTINE'',pentru care tinem sa iimultumim. Dorim sa va transmitem tuturor celor interesati de lectura ca noi va asteptam cu

drag la institutia noasta si va rugam'' sa ne deranjati cat mai des cu putinta''.

Responsabil bibliotecar Gugeanu Cristina.

Material aparut in ziarul Monitorul Local al Consiliului Local Sannicolau Mare – martie -2009

Biblioteca oraseneasca Sannicolau Mare

2008-10-29T03:46:00.000-07:00

Biblioteca Oraseneasca sta la dispozitia cititorilor cu peste 50 000 volume ce cuprind aproape toate domeniile de cunoastere,un bogat fond de publicatii periodice prin imprumut la domiciliu si studiu in sala de lectura.

Pentru elevii in fiecare sambata intre orele 10-12, se organizeaza actiuni cu cartea si alte activitati.

Biblioteca are acorduri de parteneriat cu scolile ,gradinitele si liceele din oras,organizand diferite actiuni bilunare cu acestea cum ar fi: evocari, recitaluri de versuri ,medalioane literare ,expozitii de carte concursuri,etc.

Numarul de volume existent este = 50297

-ideologie politica = 8520

-stiinte naturale si matematica = 2077

-tehnica = 1874

-agricultura = 850

-literatura = 27850

-litetatura pentru copii = 2326

-alte materii = 6800

Cititori inscrisi in 2008 pana in prezent = 1358

Cultura sanmiclauseana

Belşugul de înţelepciune, acumulat în miraculoasa memorie a locuitorilor acestei vetre străbune, numită tradiţie, prin varietăţile de formă ale culturii, concretizată în obiceiuri, datini, legende, credinţe şi neîntrecuta creaţie populară transmisă prin viu grai, din generaţie în generaţie, dovedeşte faptul, că aici a existat, permanent, un izvor nesecat de cultură, de dragoste şi credinţă.
Oamenii acestei vetre, adăpându-se la acest izvor, au primit permanent imboldul de a comunica (graiul fiind factorul cel mai important al coeziunii sociale), voinţa de a intra în contact cu realitatea atât de variată, de a şti, de a afla, de a învăţa şi de a dori integrarea în viaţa comunităţii, nevoia de acţiune pentru triumful valorilor asupra nonvalorilor, toate acestea stabilind contactul cu predecesorii noi şi vechi, cu întreg şirul celor care, prin ceaţa vremurilor, au vibrat într-o statornică solidaritate, în lupta împotriva răutăţii şi nedreptăţii, iar prin tezaurul de poveste adunat în ungherele cugetelor, încă din copilărie, au contribuit la desăvârşirea acestui spaţiu divin, Sânnicolau Mare .
Istoria culturii, în această parte a ţării, este produsul maselor, devenind un adevărat fenomen, ce iradiază pe orizontală,în mase, diferit de alte regiuni ale ţării. Aici, personalitatea se dizolvă în mase, iar cea mai mare şi unică personalitate rămân masele, aceasta fiind puterea de rezistenţă a locuitorilor acestei aşezări, de-a lungul timpului.
Cultura, în sens mai larg, este un fenomen complex, atingând toate ramurile vieţii sociale, este o creaţie colectivă a societăţii şi cuprinde tot ceea ce este unitar, de-a lungul veacurilor, în viaţa comunităţii, este tot ceea ce devine un obicei de viaţă, o formă de viaţă deosebită, moştenită de generaţii, specifică neamului românesc şi naţionalităţilor conlocuitoare.
Unitatea culturii româneşti şi continuitatea în timp a acesteia, pe întreg teritoriu locuit de români, se menţine în pofida stăpânirilor şi influenţelor străine.
Cultura sânmiclăşeană, de-a lungul vremii, s-a manifestat prin creaţia populară, care a reprezentat bucuria vieţii, ritmul unei ocupaţii libere în mijlocul naturii, prin crearea de frumuseţe, în forme şi culori, versuri, muzică şi creaţie colectivă, care a început cu obştile ţărăneşti şi care îi deosebea pe români de populaţiile de origine nordică sau apuseană.
Dezvoltarea culturii sânmiclauşene nu este rezultatul unor idei de import, din Apus sau Orient, ci ea s-a născut din năzuinţele culturale şi politico-sociale proprii, din setea de cultură şi libertate socială, iar reformele, aplicate de Curtea de la Viena, au creat condiţii favorabile luptei pentru realizarea unor aspiraţii culturale şi politico-sociale proprii.
Sânmiclăuşenii, sub toate stăpânirile, supuşi forţei brutale, vor reuşi să-şi continue viaţa, cu toate piedicile puse permanent, pe drumul ascendent al dezvoltării sociale şi culturale proprii, iar istoria localităţii este elocventă, în acest sens.
Pătrunderea iluminismului revoluţionar francez si al iluminismului moderat german( Leibniz, Wolf), care preconiza înlăturarea nedreptăţilor sociale prin răspândirea culturii în popor, eliberarea omului din cătuşele bisericii şi ignoranţei, reformarea societăţii, în numele raţiunii, culturii şi a dreptului natural, a fost bine primit de intelectuali şi masele polulare din localitate, punând bazele, de mai târziu, a unei comunităţi moderne pe această vatră.
Sânmiclăuşenii au putut beneficia şi de ideile luminate ale Şcolii Ardelene, care avea ca scop contribuţia la ridicarea culturală, socială şi politică a maselor la nivelul general european.
Bogăţia culturală a aşezării s-a transmis din generaţie în generaţie, fără o şcoală propriu-zisă, de la începuturile existenţei acestei culturi, cu mult deci înaintea înfiinţării oricărui fel de şcoală, apoi prin şcoala vetrei părinteşti, continuată cu şcoala vieţii , a muncii, a vetrei satului, a mediului social-cultural în care şi-au perindat viaţa urmaşii generaţiilor trecute.
Educaţia, învăţământul, întărirea organismului, pregătirea pentru viaţă începe de timpuriu, încă din casa părintească. După educaţia familiei şi a casei părinteşti urmează lărgirea orizontului, cu uliţa copilăriei şi grupul de joc, apoi satul şi comunitatea sătească cu mediul geografic, social, cultural, cu mentalitatea, obiceiurile, tradiţiile, cântecele, jocurile, portul şi ocupaţiile locuitorilor, năzuinţele, aspiraţiile lor de viaţă.
Cu cât era mai bogată viaţa familială şi viaţa localităţii în obiceiuri, tradiţii, cu atât era mai mare contribuţia la îmbogăţirea şi deşteptarea minţii tinerilor, fapt consemnat permanet, de-a lungul istoriei sale. Scopul educaţiei nu este numai înmagazinarea multor cunoştinţe, ci şi formarea „omului de omenie”, noţiune rar întâlnită în alte limbi, însemnând ridicarea deasupra animalităţii, vrednicie, moralitate, demnitate, cumpătare, bunăvoinţă, onoare, vitejie, energie şi fineţe, înţelepciune nepretenţioasă, pe scurt – frumuseţe şi integritate morală şi fizică.
Această omenie nu se învaţâ în nici o şcoală, ci se simte şi se transmite de la an la an. În viaţa de zi cu zi, dacă aceste cugetări s-ar aplica, viaţa noastră ar fi mai bună. Exemplu : „omenia-i mai scumpă ca avuţia”, „lăcomia pierde omenia”, „omul de omenie nu ştie de mişelie”.
Una dintre virtuţile sânmiclăuşeanului este, incontestabil, ospitalitatea faţă de călători şi străini, fapt consemnat şi de istoriograful Griselini, în scrierile sale.

În acest spaţiu edenic creat de Dumnezeu, toate naţionalităţile, apelând la cultură, manifestată prin toate formele sale, s-a creat o simbioză a bunului simţ, o armonie a vieţii, plecând de la reguluile simple de viaţă, respectul, dragostea faţă de semeni şi credinţa în mântuitorul nostru Isus Hristos
Primele forme organizate ale culturii, în localitate, încep în anul 1880, cu corul bărbătesc al meseriaşilor, în 1910, cu corul german şi în 1905, cu corul mixt, cate cuprindea atât bărbaţi căt şi femei.
În 1890, Dr. Nistor Oprean înfinţează despărţământul „Astra”, iar în 1900 înfinţează „Asociaţia învăţătorilor ortodoxi români”.
La 20 septembrie se înfinţează cu statut juridic”Reuniunea de cântări şi lectură Doina” din Sânnicolau Mare, după 20 de ani de demersuri la Budapesta, pentru aprobarea statutului.
După Marea Unire, parlamentul român adoptă legea dreptului asociativ român( Leg. 21/ 1924), care a fost votată şi de parlamentul României în 1992. Această lege a dat posibilitatea constituirii de forme asociative, la nivel local, pentru propagarea culturii şi tradiţiilor vieţii sociale şi economice.

În acest sens s-au constituit următoarele forme asociative în perioada interbelică(1919-1945):
- Casinoul civil;
- Societatea femeilor romano-catolice;
- Societatea misionară a domnişoarelor romano-catolice;
- Reuniunea femeilor greco-ortodoxe-sârbe;
- Corul ortodox Doina;
- Corul Carmen,
- Biblioteca Caşinei;
- Corul meseriaşilor;
- Omla discorolo greco-ortodoxă-sârbă;
- Staja ţării şi Cercetăşia (sub patronajul regelui Carol);
- Societatea Sportivă Sânnicolau Mare;
- Clubul Sportiv Şoimii, 1924;
- Taraful lui Bobală,
- Societatea de înmormântare;
- Societatea de film”Imperial”;
- Societatea pompierilor voluntari;
- Asociaţiile breslelor (fiecare avea drapelul său),
- Asociaţia industriaşilor
- Corul Tinerimea Română;
- Casa de Cultură ( după 1938);
- Fanfara oraşului;
- Societatea pentru ocrotirea văduvelor şi orfanilor de război.

Toate aceste forme asociative, începând cu 1947, se desfinţează, luând locul noile forme stabilite de regimul comunist, astfel:
- Căminul Cultural, apoi Casa de Cultură;
- Casa Pionierilor;
- Şoimii (copii de gădiniţă);
- Ansamblul de cântece şi dansuri ale naţionalităţilor;
- Cineclubul;
- filiale ale Societăţii de Istorie şi filozofie(1970);
- Muzeul Oraşului;
- Biblioteca Orăşenească,
- Corul Doina;
Alte forme specifice au fost, la nivelul şcolilor şi liceului( cercuri literare, formaţii de muzică);
Toate aceste forme de manifestare culturală au fost benefice, chiar dacă, conţinutul lor era impus de partid şi lipsit de valoare.
După 1990, formele culturale impuse se dizolvă, iar în locul lor, cu greu, au început să apară şi alte forme culturale, cerute de noua societate capitalistă, cu economie de piaţă.
Astfel s-au desfinţat:
- fanfara oraşului(1990);
- Corul Doina( 2003);
- Cineclubul şi filialele Societăţii de Istorie şi Filozofie,
La ora actuală în oraş există următoarele forme asociative socio-culturale:
- Ansabluri de dansuri populare sârbeşti, româneşti, germane şi maghiare;
- Asociaţia Pro Bartok;
- Palatul Copiilor;
- Cercul de artă şi pictură;

- Forul german;
- Formaţia de tamburaşi- a sârbilor,
- Clubul sârbilor;
- Formaţii de muzică uşoară;
- Grupul literar „Necuvântul” al elevilor de liceu,
- Filiala Casei Malteze;
- Filiala veteranilor de război;
- Filiala deportaţilor în Bărăgan;
- Asociatia Transfrontaliera Pro Dezvoltare;
- Filiala Ligii Dreptaţii Împotrica Coruptiei Şi Abuzurilor din România.
Aceste forme culturale sunt extrem de puţine, la valoarea oraşului, cu un buget local de 7 milioane/pe cap de locuitor(13.000 locuitori*7milioane =91 miliarde lei).
Cu toate că oraşul are oameni cu stare materială foarte bună, iar legea sponsorizării permite alocarea de fonduri din impozitul pe venit, la ora actuală, nu există nici o formă asociativă culturală, cu statut juridic, care să ducă mai departe valorile culturale ale oraşului, în cadru organizat(se poate lua exemplul contelui Nako).
În acest context, un rol mare revine aleşilor noştrii în Consiliu Local şi Primărie să înţeleagă că avem datoria morală să continuăm tradiţia valoroasă a înaintaşilor noştri, ce au dus faima acestui plai frumos. Cu toţii trebuie să înţelegem, că o manifestare mai amplă şi mai organizată a culturii, ne va da posibilitatea să ne integrăm în marea familie europeană.
Oraşul Sânnicolau Mare ar putea deveni un centru cultural puternic, aici, în oraşul cel mai vestic al Banatului şi al României,deşi e posibil, totul depine de cetăţenii oraşului.
Este necesar să se înfinţeze următoarele forme asociative socio-culturale:
- fanfara oraşului( cu elevi din clasele V-XI);
- Corul Doina să-şi reia activitatea, (are 146 de ani de existenţă, din 1858 de când s-a înfinţat);
- Spaţiile din Casa de Cultură să fie destinate numai formelor de cultură;
- înfinţarea sub patronajul Primăriei a unor asociaţii culturale( de exemplu Atanasie Lipovan, taraful lui Babală);
- constituirea unor formaţii de muzică din elevii şcolilor generale, liceului şi a tinerilor din oraş, sponsorizate pentru prezentare de spectacole;
- Asociaţia cultural-literară intitulată Emilia Lungu sau Revay Miklos;
- Clubul seniorilor( înţelepţilor), cu scop cultural educativ;
- editarea unei reviste sau ziar săptămânal local;
- Clubul informaticienilor,(asigură legătura prin internet cu celelalte cluburi din occident);
- Asociaţia „ Sărbătorile tradiţionale ale oraşului”;
- Societatea de teatru( din elevii şi cetăţenii oraşului);
Acestea sunt doar câteva propuneri care ar putea da valoare mai mare oraşului, prin formele asociative se poate crea o societate mai bună, cu oameni mai buni.

Activităţi cultural – artistice

În anul 1906, se construieşte, în localitate, un cinematograf cu 585 de locuri, într-o clădire modernă, după modelul cinematografelor din occident, având un rol important în propagarea culturii prin arta cinematografiei, atât pentru locuitorii aşezării, cât şi pentru cetăţenii localităţilor din jur.

Şi-a continuat activitatea cu rezultate bune până în 1990, după care numărul spectatorilor a început să scadă considerabil, după introducerea televiziunii prin cablu.
Astăzi, clădirea cinematografului „Select” pare părăsită, dar se poate găsi o întrebuinţare benefică culturii oraşului, prin prezentarea de spectacole, concerte, festivaluri, piese de teatru, etc. Prin demersurile Consiliului Local, acest loc al culturii ar trebui preluat şi dat în folosinţa şcolilor şi liceului, tineretului din oraş, pentru a se afirma pe plan cultural, purtând numele de „Clubul tineretului sânmiclăuşan”. Oraşul mai are construit un teatru de vară, cu 1000 de locuri,care ar trebui folosit în baza unui program cultural-artistic, care să fie benefic cetăţenilor.
Sala de spectacole, de lângă primărie, şi sala de festivităţi a Casei de Cultură, ar putea fi folosite, în interesul comunităţii, prin atragerea cetăţenilor la dezbaterile publice, pentru dezvoltarea oraşului şi a întăririi democraţiei, prin dialogul permanent cu locuitorii urbei.
Pentru răspândirea culturii, din anul 1952, ia fiinţă prima staţie de amplificare cu 104 difuzoare, ajungând în 1965 la 854 difuzoare. Acesta îşi încetează activitatea după 1970, când apare radioul şi televiziunea.
Oraşul, prin poziţia sa, a beneficiat de evoluţia tehnică în mass-madia, în special TV, prin care se putea viziona şi posturile TV din Iugoslavia şi Ungaria( 1970-1990).Acum oraşul este racordat la reţeaua prin cablu, cu peste 24 de programe româneşti şi străine, iar existenţa antenelor satelit şi a internetului fac ca oraşul să fie conectat la tot ceea ce e modern în lume.

Ziaristica şi literatura

În localitate, există tradiţie privind modul de exprimare, prin mass media, aici, născandu-se in 1853, prima femeie jurnalistă din Banat şi Ardeal, Emilia Lungu.
În perioada 1873-1890, a aparut revista de specialitate „Apicultorul”, fiind prima de acest gen din ţară, sub conducerea lui Damian Petrovici.
Sub redacţia lui Schreyer Victor în anul 1879, apare primul ziar local Nagy Sent Miklos Kolony (29) şi în 1882, apare primul ziar german „Suougarische Volksblat”, care era editat de prima tipografie din oraş, aparţinând lui Wienwier Natahail.

Prin intermediul profesorului Teodor Bucurescu, apare, în 1921, gazeta saptamanală Primavara, cu 2000 de exemplare pe saptamană, prin care expune realităţiile localităţii şi aspiraţiile locuitoriilor, iar din 1923 se editează şi calendarul „Primavara” . Dupa 1990 s-a încercat editarea din nou a ziarului „Primavara” de către Primaria oraşului, dar, din lipsă de fonduri, nu a mai fost editat; începând cu anul 2000, în oraş apare numai Buletinul Informativ al primăriei ,mai sunt editate reviste de uz intern la liceu „Necuvântul” si la Scoala Generala nr.1 „Lumea Noastră”. În perioada 1898-1902, avocatul Schreyer Victor a scris Monografia localităţii Istoria tradiţională a Sânnicolaului Mare ,iar în 1934, preotul Gheorghe Cotosman a scris „Din trecutul Banatului” –Comuna si Bisericile din Sannicolau Mare.
Profesorul (director) Eftimie Sarafoleanu a scris Monografia Sânnicolauui Mare (1938),dar încă nu se cunoaşte existenţa ei şi a scris şi sonete de teatru pentru copii.
Poeţi, care s-au format la cenaclul literar înfinţat în 1970, cu poezii publicate în reviste, ziare şi volume sunt: prof. Turcu Marcel, Deatcu Ion – tehnician veterinar, Wagner Eduard – ziarist, prof. Cioncaş Ioana, prof.şi ziarist Tolcea Marcel, prof. şi ziarist prozator – Bulza Teodor, prof. Samoilă, publicist şi scriitor.
Cărţile scrise de intelectualii oraşului, de-a lungul vremii sunt următoarele:
• Vasile Ioan Farca:
- America, America, izvor de jale(1915);
- Şcoala de educaţie fizică şi gimnastică(1916);
- Copiii noştri – nădejdea viitorului(1919);
- Şoimii României şi serbarea naţională de la Beba Veche(1934), tipărită la Sânnicolau Mare la tipografia P. Muckstein;
- Şoimii României la Praga(1932);
- Pentru biserica din Igriş(1934);
- Albumul societăţii de educaţie fizică „ Şoimii României”(1934);
- Vasile Ioan Farca şi Şoimii României, Regionala Bănăţeană la serbările Astrei la Timişoara( 1937);

• Prof. Atanasie Lipovan, a scris următoarele lucrări:
- Colecţiunea de cântări bisericeşti( 1906);
- Cele opt glasuri bisericeşti aranjate pe note liniare(1926);
- Cântări bisericeşti apărute la Arad(1928);
- Cântări funebrale, Arad 1937;
- Cântări bisericeşti cuprinzând: Heruvice, Irmoase, Pricesne(1938);
• Prof. Teodor Bucurescu:
• - Eminescu în Banat;
-Comoara din Sânnicolau Mare;
-Anuarul Statistic al Şcolii din Sânnicolau Mare,
• Prof. Revay Mikloş:
- Noua lumină;
• Prof. Gheorghe Cotoşman: Din trecutul Banatului: Comuna şi bisericile din Sânnicolau Mare(1934);
• Prof. Revay Mikloş( 1750-1807) a scris principalele lucrări cunoscute în Sânnicolau Mare:
- Antiquitates litaraturae hungaricae;
- Pesta( 1803);
- Elaboratio gramatica ungarica;
• Învăţ. Andraş Gheorghe – a scris sonete şcolare ca:
- Se face lumină;
- Cu Steaua;
• Ion Samoilă – a scris romanele:
- Zbucium;
- Scânteieri;
- Teatru şcolar:
- Punctualitatea;
- La sat;
- Alte lucrări:
- Monografia oraşului Sânnicolau Mare;
- Monografia folclorică;
• Publicist şi ziarist: Andronic ce lucrează în presa centrală din Bucureşti, a scris numeroase articole,
• Germanul Bikling:
- Monografia oraşului Sânnicolaului Mare în germană;
Sunt încă multe lucrări ale intelectualilor oraşului ,care nu se mai găsesc, sau sunt pe la unii cetăţeni.
Se impune, ca toate lucrările intelectualilor oraşului să se găsească, pentru a fi redactate şi puse în bibliotecile oraşului, ca o moştenire de aur a culturii sânmiclăuşene, iar acest lucru e posibil prin voinţa consiliului local al oraşului.

Tipografii, librării, biblioteci şi filatelie

În perioada interbelică au mai existat tipografiile: Petre Muckstein, Ştefan Kolonits.
Prima legătorie de cărţi şi prima tipografie, aparţinând lui Wierner Natahail, apare în anul 1882. În anul 1877, apare prima librărie ,,Primăvara’’, iar din 1923 Friss Eugen şi Wieuwe Nathan Fii.
La începutul secolului trecut castelul Nako avea o bibliotecă de peste 5.000 de volume, iar Şcoala Agricolă peste 6.000 de volume. În anul 1902, se înfiinţează Biblioteca Intelectualilor cu peste 400 de volume şi în 1907 Biblioteca Muncitorilor, ca mai apoi să se unească şi să funcţioneze lângă caşină. În 1936 se înfiinţează Biblioteca Astra cu 890 de volume şi din 1944, se va uni cu biblioteca casină. (30)
Biblioteca oraşului trece în anul 1947, la Căminul Cultural, iar între anii 1951-1967, se transformă în Bibliotecă raională. Începând cu 1968, se transformă în Bibliotecă Orăşenească cu peste 24.254, de volume şi un depozit de 33.358 de volume.
În anul 1971, existau trei biblioteci şcolare cu peste 25.000 de volume, iar în prezent există patru biblioteci şcolare. După anul 1990, fondul de carte al bibliotecilor a scăzut, iar dotarea cu noi apariţii s-a făcut foarte puţin.

Filatelie

Tradiţia filatelică, în oraş are peste 80 de ani şi este puţin cunoscută. Merită, ca alături de alţi filatelişti din oraş, să-l amintim pe cel care a creat prin această pasiune, o faimă oraşului, în domeniul filateliei, pe domnul Pacev Ioan.
În urmă cu 45 de ani şi-a descoperit această pasiune de a aduna cu migală, în mod cronologic, mărcile poştale, la început fără o tematică anume,apoi a început să colecţioneze mărci poştale neştampilate şi ilustrate maxime.
Prima temă a inimosului filatelist a fost „ Descoperiri geografice”, care cuprindea timbre şi ilustrate maxime. A urmat apoi trecerea la o temă foarte grea şi foarte pretenţioasă „ Pictura secolului al XIX din Franţa”, cu ilustrate maxime.
De aici, începe un traseu demn de urmărit şi admirat al acestui om cu suflet nobil, iubitor de cultură.
A început participarea la concursuri în ţară, a făcut corespondenţă cu ţări ca: Indonezia, Japonia, Canada, America Centrală şi ţările europene, Franţa, Germania, Polonia, Ungaria, Grecia, Portugalia, URSS, Bulgaria, Elveţia şi altele.
Prin schimburi de materiale filatelice, prin cumpărări directe de la colecţionari, care participau la diferite expoziţii, a reuşit ca, în toţi aceşti ani, să adune un material enorm, din tema picturii, atât în mărci poştale, dar şi în ilustrate maxime.
A participat personal la expoziţii judeţene, interjudeţene, din localităţile ţării: Bucureşti, Timişoara, Bacău, Craiova,Constanţa, etc.
Au urmat apoi participări la expoziţii internaţionale din Italia, Budapesta, Kracovia, Chişinău, Grecia, Bulgaria, Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg.
A trimis exponate în Portugalia şi fosta RDG. Pentru toate aceste participări a primit diferite premii în obiecte, bani, diplome, dar în special medalii la rang de argint vermeil mare şi în majoritatea cazurilor locul II la participări internaţionale.
Are un vast material filatelic, colecţionat din peste 45 de ţări ale lumii, de pe toate continentele, se poate spune că este o colecţie aproape completă.
Fiind cunoscut, atăt pe plan naţional cât şi internaţional, mereu i se cerea să participe la concursuri şi expoziţii filatelice. La ora actuală, acest minunat cetăţean al oraşului, dacă ar fi sponsorizat, ar putea duce şi mai bine faima oraşului în domeniul filateliei. Prin grija Consiliului Local şi al Casei de Cultură ar trebui organizată o expoziţie, prin care locuitorii oraşului şi în special generaţia tânără să vadă lucruri de-a dreptul extraordinare, atât ca valoare a expoziţiei, cât şi exemplul muncii unui om deosebit.
Aşa cum declară domnul Pacev, i-a plăcut să fie econom, să se lase de fumat, să evite restaurantele, să fie ordonat, să continue să-şi îmbogăţească cunoştinţele generale şi să aibă prieteni printre cei mai de seamă conducători ai mişcării filatelice din Europa.
Tot datorită muncii sale meticuloase, făcută cu pasiune, ca arhivar al Primăriei, a pus ordine în evidenţa documentelor. Studiind arhivele vechi ale oraşului, acest om este un izvor nesecat de informaţii şi date despre viaţa comunităţii, fiind cel mai bun istoriograf al oraşului.
Pentru toate acestea, noi îi aducem un pios omagiu de recunoştinţă şi credem, fără teama de a greşi, că poate deveni unul din cetăţenii de onoare a oraşului, iar Clubul Filateliştilor să fie înfiinţat şi să-i poarte numele.
Despre cultura sânmiclăuşeană se poate scrie enorm de mult şi de aceea îndemnăm pe tineri să scrie despre viaţa culturală a oraşului, ajutaţi printr-o strategie elaborată de Consiliul Local prin Casa de Cultură.